Umbre

Esti mult prea trist, mult prea tacut,
Te-ascunzi cu grija-n umbrele durerii,
In marginile fara rost a neplacerii,
Nu pot sa inteleg, esti greu de descusut.

Te vad zambind, c-un aer de satisfacut,
Dar esti acelasi, grav, copil... Adierii
Raspunzi, relaxandu-ti trupul, acut
Te-nchizi la loc, smulgand refugierii

Si ultimul cuvant, noaptea tine, trist,
Cu tine... Destins, privesti acum cuprins
De teama, palpitatiile-ti vagi, egoist
Se rasfrang pe corpul dinadins desprins

Din gandurile mele... Hotarat nudist,
Sufletul ti-e acum un gol intins,
Un camp deschis, plin de verdele ce, realist
Se-nfinge-n gandul vag, ce te pazeste stins.

Dar inlauntrul meu se-aprinde insipid
Un singur gand, ca in zadar traiesc, exist
Doar pentru tine... Privesc uimit, stupid
M-opresc aiurea, realitatea zguduind, insist

A te striga, dar ai plecat demult, dorul fluid
Ce-l simt adanc in mine, cu greu si idealist
Incearca a te imagina... Ai plecat, perfid
M-ascund si-mi spun ca va fi bine, persist

Ca si-o speriata umbra, prin viitorul vag, de lut,
Palmele mi-s frante, gandul, rau cazut pe-un drum abrupt.
Buzele-mi soptesc arzand, intr-o dulce nebunie, ce-am avut
Si ce-am pierdut, mintea-mi lupta doar cu tine, ne-ntrerupt,

Ascund adanc in mine, vantul ce, taios, m-a strabatut...
Dar te uiti ciudat la mine, intr-o falsa stralucire, suav,
Verdele din ochii tai a decazut... Te-nteleg acum si caut
Luminoasa armonie, speranta vag o parasesc, ca si-un sclav,

Tiranica robie... Esti acolo, inca trist, adancit
In propria cadere, vantu-ti antreneaza iscusit
Aripile mari, nascute din durere... Visul m-a cuprins,
Ca-ntr-o-mbratisare, dar m-am zbatut, cazand invins...