ÃŽn fiecare poet de geniu
pândește un tramvai.

Acesta se naște și crește
deodată cu poetul de geniu.

Fiecărei închinăciuni îi corespunde un vagon,
fiecărei uimiri, o roată.

Ghicitoarea îi citește în palmă poetului de geniu
și-i spune, cu compătimire, de tramvai.

Poetul de geniu scrie repede o poezie
și înnoadă în ea șinele tramvaiului,
asemenea trompelor uterine ale unei femei.

Tramvaiul din el deznoadă șinele.

Poetul de geniu scrie repede o altă poezie
și înnoadă din nou șinele tramvaiului,
asemenea trompelor uterine ale unei femei,
ca să nu i se nască moartea.

Tramvaiul din el deznoadă din nou șinele.

Ceea ce noaptea poetul de geniu înnoda,
ziua tramvaiul deznoda.

Aceasta până ce poetului de geniu i se rupseră apele,
și la vremea sorocului
născu "Pasărea cu clonț de rubin".

Apoi, poetul de geniu deveni " o frumoasă amintire".

De atunci puii păsării cu clonț de rubin
pândesc poeții de geniu cu clonț genuin!