Sunt omul drumurilor.
Mă găsiți adesea în săli de așteptare
ori în compartimente de tren,
având în bagaj
câteva cărți și-o icoană.
Pe unele drumuri voi păși mereu
îngândurată și nostalgică,

așa cum m-a amintit azi Copoul;
grăbită, în drum spre universitate,
strângând la piept foile de curs.
În programul de după, job studențesc,
tramvaiul la capăt de linie,
ganguri mirosind a urină,
câini vagabonzi turbați.

Se înnopta, și tramvaiul
cu oameni obosiți și cerșători orfani,
mă întorcea spre adăpostul meu
pe care, niciodată
nu l-am putut numi “acasă”.