Am cuprins vântul
și mi-am zis:
ce-ar fi să mă arunc în el?
Cu toate că nu-l zăream,
îl simțeam
și-l simțeam atât de ușor,
încât credeam că-i sufletul!...
Da... sufletul e ușor ca vântul,
precum e aripa în zbor;
dar ce se-ntâmplă atunci când sufletul
se-mpietrește la auzul vântului?
Ei bine, atunci murim,
da... murim și stâncile ne vor...
Și scândura ne-ngroapă
Și-atunci... sufletul e zbor
și zborul e vânt
și vântul a aripă...

Așa e vântul: nu-l zărim dar îl simțim...
Așa e sufletul: nu-l zărim dar îl simțim...
Așa e zborul: nu-l simțim dar îl zărim...

Și-atunci mă-ntreb: cum e trupul?
Trupul e precum aripa.
Cu aripa te înalți,
tot cu aceasta, cobori;
Cu trupul trăiești,
tot cu acesta, mori.

Acesta-i vântul...
Acesta-i sufletul...
Aceasta-i aripa...
Acesta-i trupul...