Mă simt un șarpe otrăvitor.
O limbă enormă.
Mă strâmb ca un arlechin.
Îmi rod ultimul cer,
Ca pe un os,
Flămând și absolut infirm.

Nu mai râdeți de felul meu de a fi!

Port o față de granit,
Zâmbind mă prăbușesc în infinit
Și râd regăsindu-mă în zenit.
Cumva, sigur numai așa, mă ridic
Reconstruindu-mă din finit.

Port în pântece nenumărate căni
Pline. Spumegânde cu sângele Tău.
M-am biruit singur și nu am nimic
De dăruit pentru a fi iubit.