câteodată realitatea e pară,
dincolo de oglindă sunt eu.
îmi fac cu mâna, îmi aranjez pălăria
și o secundă, o fracțiune de secundă,
suspin. mă sărut de departe
iar mâinile mele se întind la infinit înainte.


altădată stau sprijinită de zid
și ridic o sprânceană.
spun `iubi`.
mă chem.
păcat, păcat de ea, spun toți. a părăsit-o.