Când mii de poveri înfloresc


Prin pâcla născută de noaptea fugară
Se văd luminișuri de case neadormite.
Cocoșii în glasuri se-ntrec
sub luna de ceară
Când se-nchid la petale flori obosite.

În casă sunt toți și miroase a dulce –
Perele verii din gând și abur de pâine,
Sculând după rugă ei dau să se culce
Și mii de poveri înfloresc,
zâmbind pentru mâine.

În cuiburi e tăcere și porumbeii dorm
Tresărind ușor, zâmbesc pierduți în vis.
Un clovn înlăcrimat e lumea toată,
într-un circ enorm.
De gânduri fără nume, trimise-n Paradis.

Suntem cu toții-n casă, ne ard tăciuni în ochi
Și lăcrimăm la pere și la miros de pâine
Copiilor, moșnegii le cântă de deochi
Când mii de poveri înfloresc,
Zâmbind pentru mâine.