Victoria are mâinile pline de cifre arabe
cu brațele întinse pe un lemn
ce-și plânge rădăcinile

le așează una lângă alta
ne socotește numărul de lacrimi permise
și câte gemete avem voie fiecare

Victoria culege norii
îi leagă bine în lanțuri
iar pe soare
îl face un câine de pază
ce stă la poarta sa
cu limba scoasă
de sete

Victoria moare cu bilanțul în mână,
într-o zi în care norii își rup lanțurile
iar soarele urcă în cer
să-și ia un pui de somn
în poalele mamei