La început totul îmi părea o glumă
verdeață întinsă pe perete
chiștoace pe florile pline de molii
ale covorului

Ascultam viorile vara
străbăteam ninsorile iarna
le citeam din poeții decedați servitorilor mei
sentimentali
totul era lună în bibliotecă

Într-o noapte am compus un catren
și-am simțit pacea picioarelor
eram numai piele și os
iar frații mei supărați
veniră să se împace cu mine

Slugile mi-au adus un pește rece
au deschis geamul
vedeam câte un om pe fiecare piatră
într-o vale berbecii se băteau cu melcii

Glontele tocmai trecea prin craniul meu
când l-am visat pe primul meu iubit
ce rău îmi pare că niciodată
nu mi-am scuturat bazinul ca turcoaicele
în fața lui
nimic nu crește pe locul unde
iese la soare creierul pământului