Ultimul fulg în care ne-au căzut culorile
- numele noastre-s lumina confiată
a rășinei prinse sub plopii
- mai lasă-ți răspunsul
pe frunzele cele șterse, dafine,
goleșteți cizma de apă
și răsucește abitir topicul
instalației colorate

- știi, mama spunea că numele noastre
-s ca lumina confiată
a rășinilor îngropate-n izlaz;

ajunge să-ți rotești
fustele-n diametricul lor violet,
să-ți înclini papucii largi
în limba uscată a rădăcinilor,

că-s numele să plivească câmpul,
și-s sorii zăpezilor să răzuiască
globurile simetrice,
de sticlă insolită cu palmieri de Jamaica
și lustre de rugină neagră.