zenobia zenobia
inelul încă-ți poartă tăcerea
pe degetul
gardianului îndrăgostit

în timp ce noi
ne jucăm
de-a lumină și întuneric
desenăm linii de zebră
pentru trecerile
umbrelor noastre

zenobia,
trunchiurile înalte
din pântecul deșertului
încă-ți rostesc numele
purtând soarele
pe umeri

iar nisipurile
mărșăluiesc
în jurul lor,
așteptând
tălpile tale
desculțe…