Gîndind și meditînd puțin,în treacăt,
Omul ascunde multe sub un lacăt,
O siguranță vrea să aibă-n minte,
Deși nimic nu duce în morminte.

Imaginea-i impune o prestanță,
În jurul lui observă ignoranță,
Intimitatea nu-i stă în cuvinte,
Chibzuiala-i dă liniște în minte.

Taina conștiinței el o are-n gând,
Posesiv, discerne ca omul flămând,
Doar gura nu-și va încuia cu cheia,
Ispita știind s-aprindă scânteia.