Pe un colț de curcubeu,
Stă minune, mândrul zeu:
Este Soarele-răsare,
Ce râdea cu raze-n zare.

O poveste ne va spune,
Cocoțat în vârf de lume,
Iară iarba unduietoare,
Torcea vântul în fuioare.

Am bătut din palme mici,
Se umplu bolta de pitici,
Cocoțați pe norișori,
Legănându-se ușor.

Am clipit cu gene vii,
Ca să vină și copii,
Cu acadele, turtă dulce,
Pe zeu, de barbă să-l apuce.

Mai veniră albinuțe,
Păsărici și animăluțe,
Fluturași și melci codași…
Hărmălaie pe imaș…

Toate prinseră de veste,
Ca zeul spune o poveste,
Iară pajiștea ochioasă
Căsca gura curioasă…

Hm… Hm… zeul făcuse,
Răgușit cu iz de tuse,
Curcubeul arătând
Și din umeri întrebând:

Ce sunt aste culori
Frumoase ca niște flori…
Sufletele s-au mirat
De ce-au văzut și le-a fost dat…

Sunt cele șapte lumi,
Așezate-n șapte culmi,
Iar cei șapte împărați
Se iubesc ca niște frați;

Primu-i împăratul Roșu,
E viclean și aspru moșul;
Veșnic e supărăcios,
Mustăcios, morocănos;

Împăratul Portocaliu
E haios și e hazliu;
Râde de Roșu împărat,
Că-i toată ziua bosumflat;

Apoi, împăratul Galben,
Ce-i firav ca un fir de carpen;
Tânăr și frumos ca grâul,
De se țintuie-n loc pârâul;

Ehei… împăratul Verde,
Cel mai viteaz se crede;
El stăpânește marea
Are o oaste cât e zarea;


însă împăratul Albastru
E misterios ca un astru;
Melancolic incurabil,
Dar e totuși sociabil;

Împăratul Violet
El ne cântă în duet
Cu împăratul Indigo,
Ce-i maestru în tango…

Pe bolta ei se adună,
Atunci când se cunună
O stea cu răsăritul
Și Luna cu asfințitul…

Orchestra e ploaia,
Ce stinge văpaia
Din ochii iubiți,
De ceruri sortiți…

Așa povestea se termină…
O perdea de stele a tras
Zâna Noapte cu mâna-i fină;
Eu am zăbovit un pas,
Să vă spun… Noapte buna…