Dormeau în cavou dorințe pierdute,
Și lacrimi ascunse curgeau printre flori.
E ultima noapte a acestei vieți scurte,
E noaptea întunecată ce mă-nalță la nori.


Totul e gri, într-o noapte albastră,
Crucile tremură în văzduh,
Fluturi negri zboară prin ceață,
Pe pământ se coboară, incet, un duh.


E duhul durerii, și lacrimi așteaptă,
O dorință amară, acum se trezește.
Sufletul adormit în etern se revarsă,
O viață tristă se-nchină la păcate.