Duminica înțeleg antichitățile fotonice.
Sunt uriașe deraieri pe scrin,
în macrameele intrate la apă.
Duminica o înțeleg în detrimentul
colajelor de nori împroșcați cu smoală
- începe rotund să se debarce
în maluri,
precum lipsa Ca++ din
tetania platformei epigastrului îngust.

Ingrid, grid of some damn spur,
all i see is South Attica
- ca lipsa Ca++,
ca marile altitudini ale filmului rulat.
Duminica înțeleg de ce
antichitățile nu-s uriașe
temple la care scrinul meu
să-ntindă antipodul ca un toc de ușă.