Mă uit în ochii tăi senini
Și îți citesc durerea.
Să nu mă uiți!
Căci amintirea
E pentru mulți o compensare,
O formă de-a învinge dorul
Și dragostea ce doare.

Te cert pe tine suflet trist
Te cert, căci nu ai minte.
Iubești un om, un chip de înger
Precum pe cele sfinte;
Iubești curat și suferind
Te-afunzi în grele chinuri
Și lacrimi pe obraz pornesc
Cristale, rânduri, rânduri...