Valuri de întuneric,suflă mantia de noapte
Pseudopodele înalte ,
Ghiarele ce sfâșiau pământul
Mușcând bucată cu bucată
Insula ce sprijină izvorul
Din norii arginti,ca fantasmele coboară

Castele în adânc ocean
Bântuiau în adâncime
Și mă chemau la ele,
Scârțâia lemnul,corăbiilor vechi
Catargul cu pânză,țesută de paianjeni
Scufundă capătul pământului;
Ei nu mă lăsau să dorm
Și tresaream,lumânarea se ofilea
Cădea petală cu petală pe ierburile negre.

Un băț,o singură cădere,o flacără ,
Izvorul să ghidez ,
O temnița în ars;
Vedeam cum plâng sub apă,
Ratacitori ai mării,
Meduzele chemau țărmurile vechi,
Cerul în ocean.

Lângă insula pribeagă ,
Flacăra libertății,stinsă,din America.