trebuie doar să atingi
cu privirea
cu gândul
și toate drumurile
o iau alandala se destramă
unele în altele unele peste altele
noi suntem cei de pe margine
semănăm tot mai mult cu niște copaci
punct de întâlnire sau trecere al anotimpurilor
(de întoarcere nici nu poate fi vorba)
nu ne mai rămâne nimic întreg
( de parcă nu am fi avut nici umbre cândva)
toate lucrurile
se cunosc după felul plecării
între noi tăcerea a început
să se împartă inegal
cuvintele fac tumbe în ochii tăi
unele fac salturi de clovn
mă apucă pe după umeri
îmi spun simplu si nepăsătoare
adio

și dacă pleci
când te vei întoarce
eu
unde voi fi