Din faguri de lumină n-ai gustat,
Îmbrățișare sau sărut în dar n-ai luat
Și nici cuvânt nu ți-a-nflorit pe buze,
Doar strigăt mut, în adâncimi difuze.

Înfășurat în giulgiurile tainei
Te-ai dus, fugar, pe valul veșniciei,
Purtând în trup tăișul neiubirii
Și dorul după haina-mpărtășirii.

Nimeni nu-ți știe-a chipului icoană,
Nici numele, în rugă să-ți picure pe rană.
Doar într-al inimii nemângâiat mormânt
Picură mir din crucea iubirii Celui Sfânt.