Respir...
simplă ca o lună plină
Rostogolesc durerea în adâncurile ființei mele
Și o dizolv în Sunet.
Sfâșie-mă...
Apoi lasa-mă să mă târăsc în umbra ta,
Să-mi urlu muzica și să ți-o înfig în talpă
Ca un pumnal de carne ne-ncepută și corzi abia atinse.
Respir...
vibrez... mă doare, am învins!
Și mâna mea crispată te dezleaga.
Respir...
adun în pumni pământul
și îți descânt în urmă vântul
Cu glas de apă vie... și te duci.
Respir... Da! Încă mai repir în urma ta,
Sunt frântă și deschisă
...fără teamă!
Îmbrățișez tăișul vieții
Mai plâng o coardă pentru tine... și mă ridic.
Respir!