Din marmură, cu lanțuri sclipitoare
Sau din banal ciment ros de secunde
Înlănțuiri de cruci vor să inunde
Cuprins de taină, liniști și răcoare.

Piciorul stă sub brazdă să se-afunde.
Chiar lângă zid așez tăcut o floare
Și-apoi vorbesc cu mama. Pun prinsoare
Că sub pământ de mult nu se ascunde.

Dar îmi e bine. Singur nu-s. Pe cruce
Observ uimit că numele-i s-a șters
Și spre înalt, nepământesc, se duce.

Voi pune-n piatră pentru ea un vers.
Așa cum pot, cu privegheri năuce,
Îi deslușesc conturu-n univers.


12 august 2007