din minele cel ce curgeam spre infinit
venind din minus infinit
se desprindeau farame de trecut
ce n-ar fi fost de tu n-ai fi venit (de n-ai fi fost)

iar eu cel ce fusesem neschimbat
ma slefuiam prin clipele pierdute
in vise ce-au zacut si inca zac,
prin flori ce au murit tacute

eram un fir de viata vejnica, eterna,
eram un gand ce poate gand etern ar fi ramas
de nu m-as fi nascut pierdut in clipa
iar clipa nu s-ar fi schimbat din clipa-n ceas

tu ... nu vei sti ce e eternitatea
caci clipele te pierd in jocul lor
si tu te lasi purtata de ispite
uitand de ce-am cladit ... clipele dor