Atingi o carte, îi admiri înscrisul
Și intuiești conturul celui care
Se zbuciumă să scape de uitare,
Umplând cu duh pustia și abisul.

E între oameni rodnică lucrare
Zvârlind în bezna frunților plictisul
Și înălțând nădejdile spre visul
Ce vrea să-și afle poarta de intrare.

În sală ochi înțelenesc prinosul
De chibzuință, descifrând supus
Mișcate umbre prelungite-n josul

Căderilor dintr-un abrupt apus.
M-așez la masă, intuiesc folosul
Și lupt să spun ce-a mai rămas de spus.


19 august 2007