Când vei pleca de lângă mine,
Eu voi rămâne al nimănui.
Acum zâmbesc, dar nu mi-e bine.
Voi spune durerea, vântului.
S-o răspândească-n cele patru zări.
Să afle lumea că iubita mea ,
Nu mă mai vrea.

Am mai greșit, sunt om, eu nu sunt zeu.
Și zeii mai greșesc din când în când.
Jur pe Adonis și pe Prometeu.
Aud și-acum zeițele plângând,
De bucurie, că au înțeles.
Fără iubire viața n-are sens,
oriunde-n univers.

Când vântul va adia ușor,
Prin părul meu de acum cărunt,
Mi se va face atât de dor,
Oriunde-aș fi pe acest pământ,
De ochii tăi frumoși, ca timpul
De mângâierea ta, ca visul
Adie vântul

Dac-ar fi s-aleg să fiu ceva,
Pentru a fi mereu cu tine,
Aș vrea să fiu și vânt și soare.
Lumina călăuzitoare.
Să fiu bărbat în fiecare noapte.
Să te iubesc cât, încă, se mai poate,
Cu simțurile toate.