Aș vrea să fiu o floare-n paradis,
Pribeag în astă lume...
Să fiu speranță - și nu vis,
Pustiu rămas din vremurile bune.

Aș vrea să zbor cu tine dincolo de nori,
Să îți arăt o cale de căință;
Să vezi și tu o mare galeșă de flori
Cum te privește și te scapă de suferință.

Aș vrea să îți pătrund în suflet
Să-mi caut și locul meu de pace,
Să cred că nu degeaba cuget
La absolut – la lumea ce îmi place.

Aș vrea să-ți spun că te iubesc
Și te voi iubi mereu,
Cu trupul meu de om, cu sufletu-mi ceresc,
Cu toată viața mea și cu gândul meu.