Dacă ar fi să mă satur de vânt
m-aș cățăra cât mai sus pe pământ
aș lăcrima atunci și haihui
m-aș lăsa pentru un timp voii lui

fără să știu cît, să stau sus
fără cordele cu brațe-n apus
aș mesteca bucăți de văzduh
ca să mă sature vorbe de duh
eu m-aș lăsa de plutire sedus
de s-ar părea că pământului nu-s
îndatorat să cobor prea ades
din mândra cărare a norilor șes

iar dacă ar fi să mă satur de voi
ștergîndu-mi mâna de vânturi-
m-aș coborî mai aproape de ploi
și tot mai aproape de cânturi

aș prinde vene de inima lor toate apele verii
să curgă spre voi cetișor sufletul rece al mării