Chiar dacă, prins în mlaștini, grăbesc în taină pasul
Și îmi astâmpăr greața cu zeamă de lămâi
Aud cum dau târcoale astenici lupi iar glasul
Asurzitor al pizmei mi-ajunge la călcâi.
Prin mucegaiul bălții, mulțimile de broaște
-Foști prinți atinși de vraja de două mii de watti-
Își fac plerinajul la Mecca sau la moaște,
Cu salturi în zigzaguri și ochii bulbucați,
Iar șerpii și strigoii, multiplicați de umbre
Își împletesc hârjoana cu-n sâsâit drăcesc,
Dar eu purtându-mi steaua ca pe-un stigmat fac tumbe
Și mă ridic chiar dacă din spate mă gonesc.
Chiar dacă vine iarna fierbinte în noroi a
Prins rădăcini albastre, răsadul de sequoia.

23 III 2008