Greul spiritului
E neîndurător cu umerii de carne,
Pâine și timp.
Nu-mi mai îngăduie gâtlejul,
Nu mai e loc în ființă
De mâncare sublunară.
E țărână pretutindeni,
Neant solidificat.
Dați-mi o cupă de ambrozie
Stoarsă din părul lui Elohim.
Când îl năpădește sudoarea
Sub povara nimbului.
O felie de azur
Cu unt de pe Calea Lactee,
Luceferi înăbușiți în sânge de pui de cer,
Infinit pe pâine,
Din făină măcinată între roțile eonilor,
De o astfel de mâncare
Să fiu mâncat mi se cuvine.
Mie, neomului, mie arheului
Care veghez pentru voi
Când doarme Dumnezeu.