la capătul străzii mele e un castel
alerg uneori prin parcul sălbatic
după un animal care nu mai există

ultima oară mi-a ieșit o bătrână în cale
te știu alergând după fiara aceea frumoasă
ghearele ei lungi străpung orice inimă
mi-a dat o cămașă de zale și-o sabie grea
de atunci n-am mai văzut-o printre desișuri

o statuie coboară de pe soclu
și mă săruta plângând
de parcă m-ar vinde de fiecare dată
pe treizeci de secunde de viață