Nu pierdeau nimic din pasteluri
- foile, rupându-le, foile alternând cu viața,
cu zilele colorate- cu dealurile gălbui
aduse-ntre obraz și dinți.
Timpul lor înăuntru avea sânge și carne
- avea piele, sânge și fusuri lungi
între toate așa.

Nu prindea nimic din feeria care devenise
a tuturor- cum ar fi putut răscoli universul
înciudat pe vinele uzate sub mers,
sub clipiri iuți pe la mormintele de piatră,
pauza scurtă a cosmosului mărginit în
sânge și carne?

Nu prindeau nimic din atributele reci ale
culorii- din bulkul lor în care se lăsa tot ce,
prisosind, devenise căința alternând
cu dealul umed.