Câteodată când aud frunzele cum putrezesc,
Mă îndoiesc.
Câteodată când respir aer dulce de răsărit,
amețesc.
câteodată când simt timiditatea soarelui într-o dupa-amiază de zăpadă,
mă uimesc.
câteodată când ce e mai important se transformă în secunde de amar,
albesc.
câteodată când mă plimb prin gradini pline de zeamă si fruct nou,
mă golesc.
câteodată când ajung să spun te iubesc,
te iubesc...