De două secole te caut.
Apari ca o scânteie și dispari.
Peste un timp apari din nou,
și iar dispari.
Unde te duci?

Te rog să-mi dai un semn!
Sau chiar acesta este semnul?!
Să-mi amintesc mereu de tine.
Să ți iubirea trează-n mine,
cât voi trăi.
E bine-așa?

Te vei opri, iubita mea, cândva.
Dac-o s-o faci,
oprește-te,te rog, în preajma mea!
Împreună vom pleca,
în univers,
pe-o mică stea.

Vom trăi cât universul.
Poate-atunci vom înțelege,
fericirea.