Să nu mai încurc paginile:
sunt orfană- în tâmplă mi se
zbat corăbiile și marea.

Sunt orfană; văd peste capetele
blonde crusta pădurii, leagănul
și Arca- muștele coborând aripă
după aripă în venin.
Sunt orfană. Întorc paginile cu
limba și cu genunchiul. Se topesc
atâția zori fără să-și ceară
dreptul la învălire- caută prin
conturul simplu adâncimea și-și
periu sarea de săgeți.

Să nu mai încurc paginile,
să nu mai întorc paginile.