Batjocura diavolului

Știm... păgânii la-nceputuri, în necunoștința lor
Au făcut din lemn un idol, ca să-i ceară ajutor.
Și schimbând pe Domnul Slavei pe un lemn de ei cioplit
Ca să-și bată joc de slava Celui ce i-a plămădit.

Cine a creat pământul, universul și pe om :
O făptură oarbă, mută, chip cioăplit din trunchi de pom?
Prin îndemnul lui satana omul, ascultând de el
S-a făcut părtaș la fapta de a-l face-n fel și fel.

Unii l-au asemănat cu aștrii, alții cu pietre cioplite,
Iar artiștii mai încoace cu vopsele felurite.
Au vopsit pereți-n chipuri să le fie mai aproape
Coborând pe Domnul Slavei, sub gunoaiele din pleoape.

Și rugându-se la lemnul sau la fierul lor forjat,
Au crezut și mai cred încă într-un dumnezeu creat.
Chip făcut de a lor mână într-un zeu neputincios,
Coborându-l spre ocara obiectului stricăcios;

Ca să fie la-ndemâna fiecărui om din lut,
Zeu asemeni cu ologul, să-l ridice de-i căzut,
Căci mare nevoie are, idolul de ajutor
Ca bunicul când e vârstnic, așezat în cărucior.

Și lucifer ca să poată, mai departe joc să-și bată
Coborând închinăciunea și mai jos spre altă faptă,
L-a făcut pe om să-nchine și la mortul putrezit,
Tot ca omul să rămână pământean nenorocit.

Haide să citim Scriptura și să credem în Cuvânt !
Dumnezeu e Creatorul, sau e creat de pământ ?
Când priviți în orizonturi, și la ceruri, ce veți spune…
Acesta-i dumnezeul vostru construit de-a voastră lume ?

Cine este acela care să nu tragă un profit,
Dintr-un idol, chip, icoană, să nu se fi-mbogățit ?
De-ar fi fost prezent ca idol, Dumnezeu în orice casă,
Cum de-i lumea păcătoasă și de lume nici nu-i pasă ?


De-ar fi numărul de oameni, câți la număr dumnezei
N-ar mai ține Terra lumea, nici de greutatea ei !
Și tot omul care ține mâna pe un dumnezeu,
N-ar mai ști ce e păcatul slujindu-i ca un lacheu.

Chiar măgarul își cunoaște ieslea și al lui stăpân,
Chiar și boul de asemeni e mai bun ca un păgân.
Dar noi oamenii cu minte de prea multă carte oare,
Să n-avem pereche-n lume nici de necuvântătoare !

Îndrăznesc la încheiere să aduc la cunoștință,
Și alți idoli mai cu seamă celor care nu au știință.
Despre patimile poftei, frâul liber care-l dăm,
Și din lux, și din avere facem chip și ne-nchinăm.

Chiar și Faraon e diavol când muncim suplimentare
Nu e lăcomia idol furând timpul de-nchinare ?
Și de vreți să contraziceți cele scrise în Cuvânt,
Voi veni cu argumente azi și mâine, sau oricând…