Mă întind spre tine
deși
simt apăsarea faptelor tale
de neiertat.
Te caut din nou,
pe tine, cel de atunci.
Baladele ploii se revarsă în noi,
iubirile zac
încorporate pereților de igrasie.
Eu am învățat să râd plângând
de când
vișinul mi-a oferit
trupul tău îngenunchiat.
Nu te mai cunosc
dar
plopii noștri
încă
te mai așteaptă pe alei.