La capătul acestui șir de jinduiri
se află un scaun.
În penumbra mesei se aude
un clipocit nesfârșit de uimiri
iar pe marginea patului
refluxul aruncă speranțe deșarte.

Din lucrurile
pe care ea le atinge,
tâșnește un fior
sau poate fiecare
poezie
se-ntrupează
pentru cei ce suntem orbi...