De s-ar face slova sloi
să-nghețăm iar amândoi
tu în mine, eu în noi...
S-ar mai frânge suflete?
S-ar mai sparge tunete
peste albe creștete?

Și de-am mai putea zări
soarele în zori de zi,
zilele ne-ar aminti
de ce-a fost și a trecut,
de sfârșit și început,
de ce-am vrut și n-am putut?

Sau s-ar scurge viețile
iute precum nopțile
când încurcam porțile?
Porți de suflet ne'ncercat,
nevăzut, netulburat,
rătăcite pe-nserat...