stau între ziduri
cu palmele încleștate peste uși
stau arcuită peste adîncul plin
mi-e trupul acoperit de lucruri
într-o natură statică

muguri și voci izbesc sub căușul pieptului
pulsul se cațără se înnoadă
strîns peste timp
deschide fisuri în uitare

iată cum sar de pe trup lucrurile
cum vocea mea liberă de cuvinte
trece în tine
privirea ta devine fereastră în trupul meu