mama ta umplea cu albastru
câteva flori în ștergar
când i s-a rupt apa...
timpul s-a spart
ca un ou
știu bine băiete
cum zâmbeai rostogolit
la colț de gură
pentru că tu erai a lui tata
înalț și subțire
ca o vergea...

îi povestea Maria
lui nașu mare
din sat
stând
pe capătul laviței
din poartă duminica
după trasul clopotelor...

așa m-am născut într-o zi de marți
pe la amiază de primăvară
doi cireși plesneau de culoare
și era de bine
când moașa
i-a spus lui tata
că-s băiat

de-atunci îl duc pe tata în suflet
ocolind primăvara în care a murit


și totuși trupul pe lângă care Dumnezeu
trece adesea clandestin
mi-e aromat cu primăvară -
singurul motiv pentru care
duminica e a doua zi
din săptămână