Ca un zid se puse între ea și mine,
Nu mai vrea pesemne să fie sluga mea,
Deși mai servitor i-am fost pe voci străine,
În strună i-am cântat pierdut durerea.

Acum ce să mai zic sunt tot mai mic,
Nimic din ce ar împăca-o nu e bine,
Storuri închise mă fac să fiu amnezic,
S-arunc venin pe zbierăte aorte și canine.

Mă las pierdut în astă neagră lume,
Nu mai câștig nimic din plânsul meu,
Sunt doar un bufon scrântit cu glume,
Bizar, ce crede prăpăditul că e zeu.

Sloboade Tu de ești ca mine bun,
Ca ea să fie creatura ce n-o răzbun.