Orbecăie prin lume,fără de tihnă
Si caută,nu știu,poate doar semne
Ale unei vieți trecute sau care va să vină...
I-a mai rămas doar orizontul de grafeme

Unii l-ar crede un nebun...un prost
Ce umblă și se roagă tot mergând...
Căutând rostul vieții fără rost
Un crâmpei senil în sănătosul gând.

Pentru el nu mai contează ce e sau nu real,
Creionând în minte un suflet nud
Indiferent ce -nseamnă acum normal
Va fi mereu căutător...și surd.