În curtea cu meri înfloriți
unde cerul
era întotdeauna albastru
a mai rămas
un singur om
tăcut
cu privirea pierdută
el stă la pîndă
timpul
parcă-ar vrea
s-ascundă
în colivia
cu gratii personalizate
din palma
făcută căuș
linia inimii
a dragostei
a vieții...
apoi o linie frîntă

în curtea cu meri
înfloriți
cerul e-atît de aproape...