sunt suparat pe viata...nu mai astept si nu mai vreau nimic
din toate cele ce exista, le vreau pe cele ce nu sunt
acum si-n veci doresc eternul absolut ce nu exista
macar o clipa de-as putea atinge acea cunoastere sublima
precum Hyperion in al sau ireal zbor cosmic
as vrea sa fiu in lumea lui, a vesnicului tot
sa ma cuprinda, sa ma linisteasca, sa fie eu-l meu
sa-mi daruiasca de-a pururi sarutul vesniciei
nu voi mai fi acelasi, voi avea acel tot
tinjit de toti...zadarnice si jalnice-ncercari
putini invingatori...fericiti oameni
si-odata ajuns aici, in lumea vesniciei, ce va mai fi atunci
se va sfirsi chiar totul, muri-va infinitul?
si ce va fi cu omul, fiinta nou creata?
va disparea la fel de-usor precum a aparut?
bipede fara sens...veti fi uitate...