Soldatul anodin

(Un antierou)

Sînt soldat pe un front necunoscut,
Departe, tîrziu, neștiut de nimeni.
Nu-mi cunosc nici măcar tabăra
Și e foarte posibil ca
Tovarășii de luptă să mi-i iau drept inamici.
Mi se-mpiedică pasul
În tranșeele negre,
Miroase a pucioasă și-a neparadis.
E frig și e umed,
Și buciumă cornul
Pe note stridente,
Ce se pierd nicăieri.
Pe ulițe uitate,
Noroi e și sânge,
Iar trupul −
O rană deschisă spre cer.