Golul din-nlăuntrul meu încă mai există.
Umbra-mi este însetată,
Chinul se transformă-n apă,
Focul inimii se-neacă.

Mă simt foarte plictisită
De lumina de afară. . .
Trist e să trăiești ca om
Într-o lume așa bizară.

Văd un cerșetor pe stradă
L-aș scuipa, dar n-are sens
Văd un om care zâmbește
L-aș omorî cu dispreț.

Oamenii, oameni distrug
Sunt niște monștri-n devenire
Asta doar eu pot s-o spun
Sunt un om distrus de mine.

Ai prieteni, ești distrus. . .
Ei mereu îți spun: - Þi-am spus. . . !
De fapt vor să-ți dovedească
Că sunt oameni ce au mască.

Omule, ești onctuos. . .
Mi-e scârbă să recunosc.
Ai o inimă de porc
Și un suflet fără scop.