Despre iepuri și furnici


Iepurii își afundă nările reci
ÃŽn trupul meu aprins
Uitat de vis la marginea pădurii
Umbra mi-a fost furată de furnici
Gândul mi-a fost dus de vânt
Strigătul încă se zbate
ÃŽn plasa ecoului
Ticluită cu migală
De verdele răcoros al pădurii
Curiozitatea iepurilor mă gâdilă
Dar nu mai știu să râd
Hărnicia furnicilor mă zgândăre
Dar nu mai am amintiri
Fără gând nu-mi pot afla visul
Fără vis nu-mi pot rostui drumul
Nările reci sfârâie în adâncul sufletului
Îmbujorându-l
Zarva furnicilor crestează întunericul
Destrâmându-l
Atunci mi-am zărit visul
Sângerănd în ciocul unui corb
Picăturile s-au prelins
Peste buzele mele crăpate
Am râs cu atâta poftă
Încât iepurii s-au rostogolit
Iar furnicile au plâns
Ca o amintire
De-atunci n-am mai rătăcit
Însă iepuri am râvnit
Cât despre furnici
Întrebați-i pe bunici