doar perna era a mea,
căci nu eram acasă
și mă trezeam buimacă pe-un noian de nostalgii
ce mă glodiseră toată noaptea

nu încerca,
de acum te avertizez,
să-mi iei această pernă
și s-o-nlocuiești
cu trupul tău moale și plin
de prea multe perversități îmbrăcate
c-o față de pernă

și nu încerca nici să percepi chirie
sufletului meu dărâmat de atâtea cutremure
aici sunt pe perna mea, acasă și îți jur
c-o să schimb relieful Ilfovului construind
munți întregi de răzbunare

și îți mai spun încă ceva:
să nu îndrănești
să-mi ascunzi zâmbetul prin icoane profanate
pe care tu ai jurat strâmb
c-o să lași aici o pernă albă.

doar atât.
în rest poți să faci cu mine ce vrei,
chiar și dragoste.

decembrie 2005