Nu mai știam, ai plecat sau ai murit
Atât de departe sau atât de repede
A mai rămas o umbră sau n-a rămas nimic
Membrane de timp dezvelite
Placentele uscate în care ne-am ascuns
Toropesc în continuu necuvintele
Toate graiurile făurite, risipite, sunt țăndări
În firidele obturate către viață- sânge coclit
Minereu nevertebrat ațipit-pierdut definitiv
Ai plecat sau ai murit
Te-ai ascuns nedemn într-un alt gând
Iar din « curând » ai făcut un ocean
Un abis, un mormânt
Pe care nu le pot iubii
curând nu va mai fii lumină
Si-mi va fi dor de urme