Pe lângă ziduri stau figuri de ceară,
Iar vracii nopții le gătesc mormântul.
Sub uși se-nfige fără milă vântul,
Pe umeri șubrezi corbi înfig o ghiară

Le sting lucirea și le iau avântul,
Iar azima a devenit amară,
Dar n-ar voi cei urgisiți să piară
Firava rază ce-a păzit descântul.

Dar cioclii stau la căpătâi deoparte.
Pe muribunzi nu îi ating de vii,
Să nu-și mânjească mâna ce împarte

Pomeni sărace în amurguri gri.
În șanțul pleoapei curg visări deșarte
Și clipele s-au năruit, pustii.


4 decembrie 2007