mă obosește atâta
intimitate decupată
din fericirea în doi
care de fapt
nu reprezintă mare lucru
sau aproape nimic
nici măcar o mângâiere
clandestină
sub ochiul semaforului

nu știu dacă trebuie să mă rușinez
sau să îmi confecționez
un trup -
umbra în care
să-mi îngrămădesc gesturile

plin de mine
o să mă uit în oglindă
dacă asta mai contează
apoi o să mă port peste tot
până când o să-mi schimb costumul...

restul e
un spațiu strâmt și mult timp

toate înghesuite
într-o lacrimă de om
pentru atunci când voi îmbrăca
cealaltă piele...